Un exemplar zoo foarte rezistent in zilele noastre este cainele fara stapan. El inca exista. Obosit, batran, se tine insa teapan. Iar din cand in cand, pe sub grilajul de fier forjat al resedintei, si nu numai in spatele gardului de lemn, la mahala sau pe aleea din cartier, se zbenguie noua generatie, catelusi dragalasi, bine hraniti, veseli. Cainele fara stapan.
Cutare il alinta a la Bucale: maidanache! El rade: nu mai umblati cu cioara vopsita, imi stricati imaginea, pe mine lumea ma stie de maidanez. Fie. Orice s-ar spune, un supravietuitor de marca. Nu e deloc antipatic. Iar cand isi latra argumentat conditia, poate fi convingator. Nu mai rataceste prin oras. Nu mai sperie copiii. Ba il chiar vezi cum ajuta o batranica sa treaca strada. Are casa lui. Intre blocuri, unde e hranit si tratat ca un fel de mascota a locului, intretine starea cleioasa a omului mai cu seama sarac, mila cea de toate zilele.
Il afli la mare pret pe maidanez, in incinta unor santiere citadine, in buricul targului sau la periferii. Peste tot. Lacomia de case se cere enorm nuantata, cauze, premize, motivatii in fel si chip, istorie si politica. De la mostenitori la proaspetii prea repede imbogatiti. Idem, omul cu cinci slujbe, apasat de griji, onest si ambitios. Lungul drum al clasei de mijloc in capitalismul postcomunist. Graba, obsesia prezentului trait pana la capat, teama de ceva nestiut, de cineva pe care nu-l vezi, dar iti poate face raul cel mai rau. Maidanache este un important personaj secundar in romanul noului santier bucurestean. Paznicii il tin la mare cinste. Cei cu combinezoane negre, marfa, filme, pistol, pulan, buzunare, ecusoane, dar si batraneii cu pufoaica si caciula cu clape. Ei ii dau adapost lui maidanache, il hranesc si il invata sa-i muste pe nepoftiti. Cine sunt nepoftitii? Cei care nu tin de santier. Restul lumii. Dincolo de panourile exterioare, sc
