Kiran Desai este laureata din 2006 a prestigiosului Man Booker Prize, un premiu considerat, neoficial, mai important şi mai liber de criterii extraliterare de selecţie decît Premiul Nobel. Este fiica altei scriitoare celebre, Anita Desai, la rîndul ei de trei ori în shortlist pentru Booker Prize. Cu asemenea nobilă ascendenţă, Kiran Desai nu a surprins pe nimeni cîştigînd partida doar cu a doua carte. Prima, Hullabaloo in the Guava Orchird, a apărut în 1998. S-a născut în India, a trăit acolo pînă la 14 ani şi apoi şi-a continuat studiile în Anglia şi SUA.
The Inheritance of Loss, cartea premiată, vorbeşte despre India, America şi Anglia, cele trei patrii spirituale ale scriitoarei, în termenii deja consacraţi ai literaturii postcolonialiste. Din acest punct de vedere, cartea nu e o mare surpriză. Însă cum dilemele identităţii etnice nu obosesc să se reformuleze, The Inheritance of Loss, chiar dacă nu produce revelaţii, este o carte care particularizează temele generale în alt fel.
Pe scurt, în anii â80, un judecător indian, pe nume Jumubhai Patel, încearcă să îşi găsească liniştea bătrîneţii la poalele maiestuosului Kanchenjunga, într-o casă ce vag mai aminteşte de bunăstarea fostei epoci coloniale. Sai, nepoata lui adolescentă, s-a întors de la un pension de maici, ca un inchizitoriu şi îşi petrece zilele în intemporalitatea montană alături de unchiul ei mofluz, de cîinele lui preaiubit şi de vechiul bucătar al familiei, ţinut mai mult pentru prestigiul apus, decît pe bani. Bucătarul are un fiu plecat să-şi găsească un rost în America, Biju. Sai îşi desăvîrşeşte educaţia cu o domnişoară bătrînă foarte british care citeşte Jane Eyre şi îl comentează pe Naipaul, pînă cînd domnişoara nu mai poate acoperi cunoştinţele generale de fizică, şi fetei i se angajează un alt profesor, de 20 de ani. Cei doi se îndrăgostesc. Nu se întîmplă în mod real nimic î
