Faptul că Dan Grigore dispune de o carismă personală pe care o regăseşti inclusiv în cântul său pianistic este de ordinul evidenţei. L-am audiat de curând la Washington, în a doua parte a lunii ianuarie, pe parcursul unui fermecător recital susţinut la reşedinţa ambasadorului Germaniei, E.S. domnul Klaus Scharioth. Ne-a oferit o salbă de miniaturi pianistice, pagini clasice şi romantice, de asemenea un moment enescian mai puţin întâlnit în programele obişnuite de recital, anume Adagio din Suita în stil vechi. Să cânţi acea salonardă miniatură beethoveniană care este populara pagină de album "Für Elise" evitând tenta languros romantică, redând nobleţea sentimentului acestei muzici, constituie o performanţă de care sunt capabili marii maeştri. Faimosul rondeau "Alla turca" din Sonata în la major de Mozart, dobândeşte la Dan Grigore tenta şăgalnică a unei dinamici interioare de o indicibilă savoare, de un percutant umor. Recitalul a fost inaugurat de acea celebră pagină bachiană care este adaptarea pentru pian a Coralului "Isus, bucuria nazuinţelor mele", moment declamat cu gravitatea unei elocvenţe deloc şarjate, de bună inspiraţie.

în adevăr, culminaţia serii a reprezentat-o această evoluţie a muzicianului nostru pe parcursul unui program de miniaturi muzicale din care nu au lipsit şi anume creaţii cu iz jazz-istic provenite din patria însăşi a acestui gen atât de popular pe continentul nord-american dar şi în Europa. Două valsuri de Frédéric Chopin, Studiul în re diez minor de Alexandr Scriabin, "Reflexe în apă" de Claude Debussy, au întregit imaginea unui artist la care forţa comunicării este susţinută de o imaginaţie pe cât de luxuriantă pe atât de spontană, de fermecătoare. Ovaţii prelungite, "standing ovations" au răsplătit evoluţia artistului român.

Seara de muzică a inclus de asemenea contribuţia unor tineri muzicieni performeri bulgari care studiaz