Bernard Frank: EN SOIXANTAINE ( Juillard, 1996 ), culegere de texte, cronici şi foiletoane, publicate între anii 1961-1971. Autorul - născut în 1927 - îmi este şi ne este o prezenţă familară; semnează în fiecare număr al revistei Le Nouvel Observateur, un editorial literar foarte liber conceput, ceva mai puţin polemic şi mult mai puţin agresiv decât majoritatea textelor incluze în actualul volum; autorul s-a mai cuminţit între timp, preferă tonul mucalit; caustica ironie din tinereţe n-a dispărut cu totul, concurată fiind acum de un stil convivial, de un soi de umor înţelept, al omului care a văzut şi a trăit multe şi nu se mai supără cu una cu două...

Anii şaizeci, parcă mai interesanţi din punct de vedere literar (şi nu numai) decât cei din ultimul deceniu - apar, re-apar, cu vivacitate şi farmec în cartea lui Bernard Franck - era vremea când Sartre publica Les Mots, refuza Premiul Nobel, şi lucra la Idiotul familiei, Malraux era ministru al Culturii, Mauriac semna săptămânal în Le Figaro Littéraire, studenţii se agitau, polemicile erau drastice, ce mai, era viaţă şi nu somnolenţă, nu apatie, nu "consens".

Bernard Franck participa cu poftă la captivantul spectacol şi cum spune locuţiunea franceză - "nu-şi ţinea limba în buzunar", se vede bine că făcea figură de neconformist. Cronicile sale erau şi nu erau critică literară - citite astăzi îşi păstrează interesul, uneori şi-l amplifică, talentul şi verva şi culoarea personală conservă textul, independenţa şi libertatea de spirit se impun şi astăzi, după ani şi zeci de ani, pagina are relief, nervul din ea nu s-a tocit.

O critică a ideilor timpului şi totodată o cronică a timpului, un document savuros, o istorie a epocii şi totodată o istorie personală a autorului care devine personajul principal al textului. Mai mult decât despre scriitori, filosofi şi cărţile lor, Frank despre el însuşi scrie; î