Cum poate era de asteptat, articolulLegea cultelor: text, subtext si context, pe care l-am publicat in revista 22 (anul XV, nr. 3 (880), 19-25 ianuarie 2007), a starnit reactii. In continuare ma voi referi la aceea a domnului Mihail Neamtu. Acuzatii fara argumente Domnia sa isi incepe foarte direct interventia, acuzand (sub formula aparent prudenta"mi se pare") textul meu ca: 1) denota insensibilitate teologica (sau chiar lipsa de discernamant teologic); 2) nu are rigoare filosofica; 3) este lipsit de adecvare istorica. Ulterior se adauga un al patrulea element: imbratisarea relativismului. De asemenea, din titlul dat materialului cu pricina s-ar intelege ca sunt etatist. Reamintesc ca in articolul meu nu am planuit sa ofer o perspectiva teologica, si cu atat mai putin confesionala, ci doar sa discut despre cateva dintre prevederileLegii cultelor, precum si despre subtextul adesea ocultat si despre contextul ignorat al acestei chestiuni. As face totusi precizarea ca pe (inca saraca) piata romaneasca a ideilor exista loc atat pentru teologi, cat si pentru istorici. Pe de alta parte insa, acuzatiile grave legate de lipsa sensibilitatii teologice si a discernamantului teologic raman, din pacate, neargumentate. De asemenea, neconvingatoare este acuzatia legata de lipsa rigorii filosofice. Consider necesar ca intelectualii critici sa reactioneze ori de cate ori exista pericolul unor derapaje in societate, inclusiv avand in fata asemanarile cu perioadele trecute. Depinde (si) de noi daca o societate este sanatoasa sau bolnava, daca este normala sau dominata de adepti ai singurului "Bine" in forma sa vizibila. Ma intreb iarasi de unde acuza de inadecvare istorica adusa textului meu? Putem uita oare persecutarea minoritatilor (etnice sau religioase) in Romania interbelica si in cea legionaro-antonesciana, putem uita desfiintarea bisericilor (neo)protestante in timpul celui d