În anii '80 ai secolului abia încheiat, Mircea Iorgulescu devenise un critic literar cu o personalitate bine reliefată, a cărui stea era în plină ascensiune. Autor al unor cărţi despre Panait Istrati şi I.L. Caragiale foarte gustate în epocă pentru jovialitatea stilistică şi lipsa de inhibiţii la nivelul ideilor, foiletonist neobosit în presa literară, coordonator al unei antologii de proză care a făcut vâlvă în epocă, animator al Cenaclului din Tei, Mircea Iorgulescu era unul dintre oamenii zilei în literatura română din ultimul deceniu al puterii comuniste. Mulţi au fost şocaţi, de aceea, când acest autor la modă a ales calea exilului pe ultima turnantă (dar cine putea atunci să bănuiască?) a regimului comunist. Stabilit în capitala Franţei, criticul a reuşit într-un timp record să-şi pună pe picioare o nouă carieră: de jurnalist frenetic al postului de radio "Europa Liberă" şi apoi al "Radio France International". Între februarie 1997 şi august 1999, Mircea Iorgulescu a realizat pentru postul de radio "Europa Liberă" emisiunea Oameni, destine, istorie. Săptămânal, realizatorul invita la microfon câte o personalitate a vieţii culturale româneşti sau originară din România. Prin profunzimea, subtilitatea şi atenţia acordată nuanţelor celor mai fine, dialogurile realizate de Mircea Iorgulescu depăşesc miza unor simple emisiuni radiofonice. Ele sunt veritabile lecţii de viaţă, mostre de înţelepciune şi morală practică, mărturii esenţiale despre un trecut mai mult sau mai puţin îndepărtat. Şi cum verba volant, mai ales pe fondul trăncănelii asur­zitoare din anii tranziţiei, ideea tipăririi acestor conversaţii într-o carte este mai mult decât salutară. Puţine cărţi am citit în ultima vreme care să îmi aducă un profit intelectual comparabil cu cel dat de Convorbiri la sfârşit de secol, de Mircea Iorgulescu. Fiecare dialog este, practic, o lecţie de viaţă. De la fiecare in