V-ar trece prin minte, la farmacie, să vă certaţi cu spiţerul? Să luaţi reţeta şi să-i dictaţi să înlocuiască cutare ingredient cu altul? Nu, pentru că aproape în orice domeniu înţelegem că e nevoie să ne bazăm pe experţi. Pasagerii nu votează, în avion, ruta de zbor; nu comentăm definiţiile lingvistului, iar o dispută între un matematician şi Ţaţa Mărioara, pe tema ecuaţiilor diferenţiale, ar fi greu de conceput să se întîmple cu adevărat. Cu ştiinţele politice şi morale se petrece însă ceva cu totul ieşit din normal. Nici o măsură de competenţă sau de erudiţie nu te scuteşte să asişti la scene în care ignoranţi perfecţi se încăpăţînează să îţi demonstreze ceva despre care nu ştiu nimic.

Ultimul venit pe scenă, cu voia dumneavoastră, este domnul Dragoş Bucurenci. Să fi fost jucat în picioare, la o oră de vîrf, de Liiceanu şi de Pleşu, este, din cîte cunosc, singurul merit cultural al domniei-sale. Cineva cu simţul măsurii şi-ar fi pus nişte întrebări şi s-ar fi potolit. Dl Bucurenci însă lucrează în show-business, aşa încît insistă. Şi-a făcut blog, şi-a luat Smart şi scrie o misivă către "Dragă domnule Pleşu", pentru a-l lămuri pe acesta cum e cu minunatele valori ale stîngii şi ale comunismului, care ar fi fost "maculate" de dictatura ceauşistă.

Nu m-aş fi oprit la "cazul Bucurenci" dacă el nu ar fi, într-o anumită măsură, exemplar pentru genul de confuzie care domneşte azi cu privire la acest domeniu, al doctrinelor politice şi morale. Nu ne apucăm să dăm lecţii de chimie după ce am citit cîteva articole şi nu emitem păreri în materie de sociologie după cîteva cărţi răsfoite. Dar sînt numeroşi aceia care, ca dl Bucurenci, fac presupuneri după ce au citit o mînă de bucoavne de memorialistică sau cîteva inscripţii pe tricouri. Aşa încît, vrînd-nevrînd, trebuie să lămurim cîteva chestiuni.

Dl Bucurenci crede, alături de mulţi alţii, că marxism