Cand stii ca una dintre cele mai vii amintiri de cinefil este momentul in care ai sarit de pe scaun la o scena "fierbinte" din "Ziua Independentei" (cea in care extraterestul face tusti din farfuria zburatoare), e clar ca ai inima slaba si ca trebuie sa te gandesti de doua ori inainte de a te imbulzi la un film de groaza.
In aceasta privinta, "Fragile" (sau, mai pe romaneste si explicit, "Oase fragile") al spaniolului Jaume Balaguero poate fi o solutie neasteptat de fericita: te sperie, dar nu te ingrozeste si nici nu te alearga prin sala de cinema cu galeti pline de sange. Ceea ce poate fi un minus pentru fanii horror-ului imbibat de diverse lichide... Ce se intampla in "Oase fragile"? Pai se rup niste oase. De copii. Avem un spital/orfelinat, Mercy Falls, in curs de evacuare. Avem niste pusti care de-abia asteapta sa plece de-acolo si o asistenta noua, Amy (Calista Flockhart, in primul rol principal de la "Ally McBeal" incoace).
Asistenta e un pic dependenta de tranchilizante si-i ghicesti un trecut nebulos pe care vrea sa-l uite daruindu-se trup si suflet ingrijirii copiilor. Acestia sunt ingroziti de o prezenta tacuta, din ce in ce mai activa, pe care o numesc "fata mecanica". Nu dureaza mult sa intelegi ca si ea tine la copii si ca n-are de gand sa-i lase sa plece. Si daca pentru asta trebuie sa le rupa oasele, nicio problema...
In momentul in care auzi numele regizorului Jaume Balaguero, poti banui foarte usor cam cum arata filmul: bine, pentru ca omul e pasionat de efecte vizuale, iar "Oase fragile" a si castigat un trofeu Goya pentru efecte. Si mai stii si cum va evolua actiunea pentru ca nu s-a intamplat pana acum ca regizorul sa faca vreun film in care diversi copii napastuiti de soarta/fantome/prezente ciudate sa nu fie in centrul actiunii.
Ce i se poate reprosa regizorului la "Oase fragile"? Ritmul. In ciuda unei atmosfere bine int
