(prima parte)

Ghidul de faţă este el însuşi un avertisment. Nu e menit să ajute pe nimeni să se descurce în Europa - nici măcar pe europeni. Scopul lui e să arate jumătatea goală a paharului, iar cînd ea nu există, să mai golească intenţionat din conţinut. Ghidul incorect politic al Europei Unite va face dracul european mai negru decît e, ca să le fie mai uşor europenilor cînd or să dea într-adevăr de dracu’. (Sau - ce ştiu eu?! - cînd or da de bine.) Astfel, bucuria celor ce-l vor citi va fi cu atît mai mare dacă vor vedea o lume mai bună decît cea descrisă aici. Şi-apoi, după atîtea ghiduri triumfaliste despre Uniunea Europeană, nu-i bine să mai tăiem din porţia de miere oficială? Ca să nu ni se acrească prea repede. Ideea de la care porneşte lucrarea de faţă este una banală: fiecare grup social relativ unitar (regional, etnic, naţional, dar şi urban, rural, rasial etc.) are tendinţa de a privi cu circumspecţie grupurile diferite de el, descoperindu-le trăsături negative şi făcînd apoi judecăţi generalizatoare, ce se aplică, precum o etichetă, la nivelul întregului grup aflat în vizor. Astfel, nemţii sînt mărginiţi şi războinici, italienii - scandalagii, irlandezii - beţivani, românii - hoţi şi aşa mai departe. Ghidul incorect politic al Europei Unite încearcă să adune la un loc astfel de clişee şi stereotipuri naţionale cu tentă negativă sau denigratoare. Ideea fondatoare a lucrării este opusă abordărilor de la nivelul discursurilor oficiale. În esenţă însă scopul este unul identic: să arate cît de asemănători sîntem (chiar şi atunci cînd sîntem răutăcioşi cu ceilalţi) şi să evite ierarhizările sau categorisirile radicale, maniheiste. Nu sîntem toţi atît de minunaţi cum ne place să ne vedem, dar nici atît de răi cum am putea fi văzuţi. Fiindcă, indiferent de gradul de dezvoltare sau de poziţia ocupată în mentalitatea colectivă, nu există naţiuni bune ş