Într-o capitală unde copiii fac mari eforturi să şi-l imagineze pe Moş Crăciun printre nămeţi (iar de Bobotează natura pare să renască precum la noi în perioada Paştilor), edilii investesc milioane în decoraţia stradală. Nu e de mirare că absenţa brazilor este compensată prin "cel mai înalt arbore de Crăciun din lume" (egal cu un edificiu de 25 de etaje). Luminaţia fusese deja pusă în funcţiune încă dinainte de ziua morţilor (întâi noiembrie), când am aterizat la Lisabona. Pentru europeanul de rând, simbolistica sărbătorilor invernale insinuându-se printre palmieri e încă un semn al originalităţii acestui spaţiu. Că feeria nocturnă face parte din strategia consumismului desfrânat se ştie prea bine, dar aici măcar dispune de un incomparabil ambient urban. Şi apropo de arbore: el a fost păstrat până la sărbătorirea Naşterii Domnului pe stil vechi, ocazionând "cea mai mare fiesta de Crăciun a emigranţilor din Est".

Primele jurnale apărute după revelion consemnează lărgirea Uniunii Europene cu încă două state. Cel mai prestigios cotidian portughez - Diário de Notícias - dedică întreaga pagină a patra aderării ţării noastre şi vecinilor de la sud la Uniunea Europeană, sub titlul Cea de-a cincea lărgire a UE provoacă euforie în Bulgaria şi România. Simultan, şi tot pe pagina a patra, cotidianul Público anunţă aceeaşi ştire, intitulată însă... pe invers: Bulgaria şi România au aderat fără euforie la Uniunea Europeană. Şi săptămânalul Visăo publică un reportaj despre România: Latinii care vin din frig. În aceste două din urmă publicaţii, până să ajungă la textul propriu-zis, cititorii dau peste imagini cu eternele căruţe delabrate şi/sau figuri de estropiaţi rimând cu ciclopica Casă a Poporului (cacofonia se impune) din fundal. Pentru jurnalista Ana Margarida de Carvalho, cel mai frapant aspect din Bucureşti "este lipsa de culoare. Un oraş fără culoare şi fără suflet,