O lume la margine de UE
Secvente in fuga masinii
Am fost recent in Macedonia. Nu mai trecusem pe aici de aproape sapte ani, de cind fosta tara iugoslava se afla in atentia mass media din cauza conflictului dintre populatia slava majoritara si etnicii albanezi.
Nici astazi nu se ajunge chiar asa de usor in Macedonia, aflata acum la marginile imperiului european. Trebuie viza - asta in conditiile in care Romania e singurul stat UE care are nevoie de asa ceva - si sa ai rabdare sa ajungi la Sofia cu trenul in aproape 10 ore, desi distanta e de nici 300 de km.
Desfiintarea granitelor nu a schimbat nimic la fostul punct de frontiera dintre Romania si Bulgaria. Si in Giurgiu si in Ruse se sta in continuare cu orele, asteptindu-se nu stiu ce, iar granicerii si politistii si personalul CFR continua sa controleze, sa verifice ei stiu ce.
[c:1:s] Din Sofia exista autobuze pina in Skopje, capitala Macedoniei, pentru o distanta de vreo 170 de km, dar eu am mers cu masina. Drumurile sunt relativ bune si daca ai grija sa te feresti de politistii bulgari, mai mereu la vinatoare de vitezomani, nu ai probleme deosebite.
Din fuga masinii nu ai ce vedea mare lucru, aceleasi sate sau orasele pe jumatate moarte, morocanoase si incolore. Din loc in loc, lungi ziduri jupuite ce sprijina acoperisuri imense, cu ferestre chioare si turnuri stinghere. Sunt zavoda, fabrici parasite, ramasite ale politicii de industrializare fortata ce a afectat mai tot estul fost communist.
Si fiindca a venit vorba de cuvinte, pentru mine orice drum prin Balcani e putin o intoarcere in trecut, catre o copilarie in care vorbe precum zavoi sau islaz - ca sa dau un exemplu - faceau parte din viata de zi cu zi. Acum le vad doar scrise pe tablite indicatoare, ce desemneaza fie un nume, fie iesirea dintr-o localitate.
Skopje a fost pina nu de
