Au comis fapte usoare sau sunt la capatul pedepsei. In lumea lor, a puscariasilor, sunt considerati printre cei fericiti de soarta. Iar una dintre recompensele primite a fost transferarea lor la penitenciarul din Facai - ultimul loc in care vor mai sta pâna la liberare. E aproape de prânz si mirosul mâncarii - ciorba de cartofi si mâncare de fasole, aduse cu duba de pe Alecsandri - se imprastie in toate colturile locului mic si ordonat. Afara, in fata usii cu numarul 122, câtiva barbati stau relaxati, rezemati de perete. Fumeaza. Imbracati ca acasa - gratie legii din octombrie care a eliminat uniformele aspre si verzi - discuta lejer, asteptând sa fie chemati la masa. Plictisiti de vântul de afara, sting tigarile si intra in camera. Lasa usa intredeschisa. Nimeni nu o incuie dupa ei. Justitia i-a luat libertatea, Dumnezeu - mâna Dormitorul e plin. In paturi suprapuse si impodobite cu lenjeriile aduse de familie, vreo 40 de detinuti isi omoara timpul cu ce le trece prin cap. Citesc, joaca table, sah, rummy, asculta dedicatiile muzicale la radio, privesc stirile. Glumesc, râd, de nici n-ai zice ca ispasesc in felul acesta vreo pedeapsa. Si totusi, fiecare dintre cei de aici a comis o fapta, a adus un prejudiciu unei alte persoane sau societatii. A furat, a lovit, a tâlharit, a violat, a incercat sa omoare. Ba unii au comis si mai putin. Justitia insa - sau soarta - i-a condamnat. „La18 ani am facut o prostie: am furat un telefon. Atât. A urmat un proces lung, m-au condamnat intâi cu suspendare, apoi s-a complicat. La final am fost inchis pentru un an“, spune Mihai Grisca, un tânar frumos si educat, pentru care ai baga mâna in foc ca a fost lasat acolo, in dormitorul imens, dintr-o greseala stupida. Fapta lui insa, oricât de neinsemnata ar fi fost, nu a ramas nepedepsita. De nici unul dintre „judecatori“. „Chiar inainte de a fi condamnat, am avut un accident“. Se intoar