Mircea Mihaies: "O speranta - minuscula, e drept - ca lucrurile pot intra pe fagasul normal: iesirea din amorteala si indiferenta a intelectualilor."
Dac-ar fi sa ne luam dupa cifre, Mihai-Razvan Ungureanu ar trebui demis nu o data, ci de trei mii cinci sute de ori. Logica e simpla: daca acum e dat afara din pricina a doi romani arestati in strainatate, atunci trebuie sa aiba parte de acelasi tratament pentru fiecare doi romani aflati in inchisorile lumii.
In fata legii, pana si puscariasii sunt egali si nu vad de ce ar plati doar pentru tamplarul si electricianul arestati in Irak, si nu pentru toti colegii lor care poarta zeghe si mananca pe gratis, de la Shanghai la Marsilia.
Altminteri, am ajunge la dezamagitoarea concluzie ca incepem sa avem nu numai cetateni romani de categoria intai si de categoria a doua, dar si puscariasi romani impartiti pe clase.
In aceeasi logica, ar urma ca fisa oricarui ministru de externe sa prevada ca la primii doi romani arestati in strainatate va fi demis. Mergand pe acelasi fir, bifam imediat si elementul agravant: ministrul de externe care nu-si informeaza superiorul de orice gainarie a cutarui betiv roman pripasit prin Tara de Foc e demis in mod automat.
De unde am scos tampenia asta? Pai, din indignarea politicienilor si din otravurile nici macar distilate pe care ni le scuipa in obraz naimitii din televiziuni.
Cerand demiterea lui Ungureanu, premierul se pune intr-o postura extrem de vulnerabila. El afirma, implicit, ca a reusit sa rezolve toate celelalte sase mii noua sute nouazeci si opt de cazuri de borfasi, hoti, prostituate, traficanti de droguri si arme, spioni si calatori fara bilete in metrou. Si, evident, ar fi rezolvat-o si pe aceasta daca ministrul sau l-ar fi informat la timp...
Vedeti absurdul situatiei? V-ati prins de spil? Pana
