Uniunea Europeană încearcă să anticipeze mutaţiile economice şi, implicit, să susţină efectele mondializării Delocalizarea centrelor de producţie dintr-o ţară în alta a devenit Uniunea Europeană încearcă să anticipeze mutaţiile economice şi, implicit, să susţină efectele mondializării Delocalizarea centrelor de producţie dintr-o ţară în alta a devenit un fenomen constant, care ridică numeroase semne de întrebare şi la nivelul Comisiei Europene. Procesul este unul continuu, care nu a ocolit nici ţara noastră, el ţinând în cea mai mare parte de deciziile strategice care ţin de reducerea costurilor în cadrul unui business. "Fenomenul este unul continuu, iar România a reprezentat o destinaţie în acest sens. În măsura în care agenţii economici nu vor mai găsi aici forţă de muncă sau chiar dacă vor găsi, aceasta va fi foarte scumpă, costurile vor fi din ce în ce mai mari. Este normal ca în aceste condiţii să-ţi reorientezi strategia, astfel încât să ajungi la o diminuare a cheltuielilor", a declarat, pentru Adevărul, Cristian Pârvan, secretar general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR). România, preferată de producătorii din domeniul auto Ultimul anunţ privind relocarea activităţii a aparţinut producătorului de lacuri şi vopesele Policolor, care intenţionează să-şi mute o parte din producţie la vecinii Bulgari. Procesul cel mai evident de relocare a centrelor de producţie este în domeniul auto, unde ţara noastră a devenit în timp un ţinut preferat de producătorii de componente auto. De exemplu, la Ploieşti şi-au relocat activitatea britanicii de la Timken, al treilea jucător pe plan mondial în domeniul producţiei de rulmenţi. În opinia lui Pârvan, acesta este de fapt un domeniu preferat atunci când vine vorba de delocalizare. "Nu o să vedem niciodată relocări de rafinării. Majoritatea mutărilor implică businessuri bazate pe manoperă, acolo und