Într-un stat normal, legea ar trebui să fie lege, procurorul procuror şi judecătorul judecător. N-am pretenţia asta din partea României, pentru că încă suntem departe de acest standard. La un moment dat, însă, va trebui să ajungem la această societate, ce pare utopică în acest moment. În această Românie normală, lucrurile ar trebui să se desfăşoare conform bunului simţ. Deocamdată suntem mai aproape de westernurile cu John Wayne decât de un stat european. Pentru că în România noastră încă funcţionează sistemul execuţiilor publice. Fiecare dosar mai complicat, fiecare caz cu sus-puşi implicaţi se transformă într-o spânzurătoare. Patriciu, Hayssam, Cozma, Clămparii, acum Tâmplarii şi încă multe alte asemenea cazuri. Nu suntem noi în măsură să judecăm dacă ei sunt vinovaţi sau nu. Şi chiar dacă sunt vinovaţi, împotriva lor trebuie aduse probe. Aşa că cine are probe, să le prezinte. Să depună plângeri la Parchet, să urmeze paşii solicitaţi de lege. Orice altă modalitate de a interveni în asemenea cazuri devine o presiune inutilă pe umerii judecătorilor. Opinia publică trage la cântar, uneori mai mult decât probele. Nu încerc să mă transform în avocatul diavolului, dar desconsider această modalitate a societăţii civile. Faptele sunt fapte, nu sunt istorioare de povestit pe la colţuri sau pe forumuri de internet sub protecţia anonimatului. Probabil că mulţi nu sunt de acord cu această opinie. În momentul acesta ştiu că nu este plauzibilă, însă îmi dau seama că trebuie să gândim aşa pentru a putea ajunge la viitorul pe care ni-l dorim.

Bogdan Brylynski

Într-un stat normal, legea ar trebui să fie lege, procurorul procuror şi judecătorul judecător. N-am pretenţia asta din partea României, pentru că încă suntem departe de acest standard. La un moment dat, însă, va trebui să ajungem la această societate, ce pare utopică în acest moment. În această Românie normală