TEOCTIST ARAPASU O schita de portret al Parintelui Patriarh Teoctist, realizata prin randurile scrise de doi oameni apropiati: regretata Zoe Dumitrescu-Busulenga si Theodor Baconsky.

Marea doamna a scrutarii versului eminescian, regretata Zoe Dumitrescu-Busulenga, devenita monahie in ultimii ani, a scris despre Parintele Patriarh Teoctist cuvinte frumoase. I-a apreciat smerenia, demnitatea pe care a stiut sa le pastreze Bisericii chiar si in conditiile grele ale comunismului, seninatatea si echilibrul sau, deschiderea sa fata de Biserica Catolica si nu in ultimul rand implicarea intensa in problemele de morala ale societatii contemporane.

REFUZUL TITLULUI. "Dupa ’89, cand s-a revenit asupra structurii Academiei Romane, am avut o marturie impresionanta a acestei modestii. O delegatie a Academiei, formata din presedintele de atunci, Mihai Draganescu, si doi vicepresedinti, Nicu Cajal si subsemnata, a mers sa propuna desemnarea sa ca membru de onoare. Ne-a primit cu caldura si binecuvantari parintesti. Dar la dulceata si cafea, cand i s-a facut propunerea, a refuzat cu un zambet cald si o vorba de duh. Nu socotea ca era momentul potrivit al alegerii sale. Uimirea noastra n-a fost mica, deoarece se alerga si se alearga dupa titluri academice. (…) Refuzul izvora insa si dintr-o cauza mai personala. Academia Romana nu avea inca o sectie de Teologie, asa cum s-ar fi cuvenit tarii noastre cu Biserica Nationala si traditie in acest sens. (…) Dar Patriarhul ne-a dat, de fapt, dovada respectului sau pentru demnitatea Bisericii Ortodoxe, deoarece a primit demnitatea de academician abia dupa 1996, cand Teologia a intrat oficial in nomenclatura Sectiei de Filosofie, deci cand starea de lucruri revenise la normal, dupa aproape o jumatate de secol de totalitarism ateu. (…) In noiembrie 1986, desi ii cunosteam tactul, intelepciunea, cunosteam si pericolul inevitab