POVARA GREA Patriarhul Iustin Moisescu s-a straduit sa gaseasca un raspuns inteligent presiunii la care regimul ateu comunist supunea Biserica.
De aceea avea o atitudine prevenitoare cu demnitarii regimului, in care nu avea deloc incredere. Stia prea bine ca rezistenta vizibila nu avea succes. O cale de mijloc, cu mijloace mai subtile, se vadea a fi cea mai potrivita pentru a putea gasi o punte de legatura cu sistemul.
DISPUSI SA INCHIDA OCHII. Biserica trebuia intarita astfel incat sa fie capabila sa supravietuiasca luptei cu autoritatile comuniste cu cat mai putine pierderi din vifornita acelui timp de restriste. In anii de negare a credintei si a valorilor ei, acest mare patriarh a dovedit ca Biserica noastra este vie, actuala, continuandu-si lucrarea binefacatoare in viata poporului roman. Ca mitropolit al Moldovei, Iustin Moisescu a vazut in intoarcerea monahilor izgoniti una din resursele de revigorare a ortodoxiei romanesti. A mers chiar mai departe cu gandul si cu fapta, desi imprejurarile erau mai mult decat potrivnice. A deschis portile manastirilor celor tineri. Legea alungarii calugarilor din manastiri nu fusese abolita, dar scurta liberalizare de dupa 1965, precum si ingaduinta unor autoritati locale, dispuse sa inchida ochii, i-au permis sa incurajeze staretii si staretele sa-i primeasca inapoi pe cei fortati sa plece si chiar sa statorniceasca novici. Un obiectiv urmarit perseverent si cu inepuizabila energie a fost cel al restaurarii vechilor manastiri si biserici aflate in paragina.
FARA MULTA VORBARIE. Un adevarat miracol i-a fost daruit patriarhului Iustin Moisescu cand s-au deschis lacatele vistieriei statale. In timp ce propaganda oficiala tuna impotriva misticismului si satele erau colindate de brigazi stiintifice, fara prea multa vorbarie, construirea de noi lacase de cult a fost larg propovaduita pe toata intinderea Moldovei,