TEOCTIST ARAPASU Patriarhul este si el om. Un om care a pornit in viata in urma cu 92 de ani. Vitalitatea sa, comparabila cu cea a patriarhilor biblici, o raspandeste si celor din jur.
Ce a simtit in urma cu 20 de ani, cand a fost ales in fruntea Bisericii? Vremurile erau atat de tulburi, neprielnice, incat nu putea sa nu i se stranga inima stiind ce il asteapta ca patriarh. Dar a raspuns precum Psalmistul: "Iata, vin ca sa fac voia Ta, Dumnezeule!". Vremea era a demolarilor de biserici, insa credea cu tarie ca poate tine in picioare sufletele credinciosilor. Si acestea au stat drepte, caci nu doar in atat sta credinta cuiva.
INCEPUTUL. La 14 ani ardea de dorul vietii de monah. Era cale lunga pana la Sihastria Voronei, unde voia sa intre calugar. A plecat fara sa le spuna parintilor, cum se face in astfel de cazuri. S-a uitat peste dealuri, si-a "pus semn in minte" unde trebuie sa ajunga si seara, dupa ce trecuse peste izvoare, prin paduri, prin vai si dealuri, a ajuns acolo. I s-a parut a fi atins Ierusalimul cel ceresc. I s-a umplut sufletul de lumina ce scalda biserica in asfintit. Si n-a uitat niciodata fericirea aceea. Teodor, fiul unor simpli tarani din Tocileni, judetul Botosani, nu se gandea atunci, in acea duminica a Tomii din 1928, cand a parasit viata lumeasca pentru a se dedica lui Dumnzeu, ca va ajunge la marea treapta a patriarhatului.
SLUJITOR. Dragostea de Dumnezeu si-a manifestat-o prin dragostea pe care o are de a sluji in Biserica Lui. Cand persoanele trecute de 50 de ani au pretentia de a sta pe scaun in biserica, la slujba, poate din neputinta, poate din comoditate, parintele patriarh, la cei 92 de ani, slujeste ca un preot tanar si o face cu tot firescul posibil. Dar cum spun batranii duhovnici, Liturghia "te tine". De altfel, in tot ce a facut de-a lungul vietii, indiferent de treapta ierarhica, de demnitatea pe care a avut-o,
