Pascal Quignard, "Vila Amalia", roman, traducere de Emanoil Marcu, Editura "Humanitas" (tel. 021/311.23.30), 244 pag.

In peisajul literaturii franceze de azi, destul de monoton comparativ cu reliefurile inalte, cu piscurile de odinioara, opera lui Pascal Quignard pare un schit izolat in salbaticie paradisiaca, unde ajung doar vag rumorile marilor aglomerari si ciocniri de orgolii artistice, comedia derizorie a politicii, presiunea gustului comun. Caci pe el il intereseaza individul si nu grupul, nu sistemul. Il preocupa imaginile si ideile capabile sa te duca spre experiente fundamentale, intr-o vreme a anecdoticii usoare, romantioase sau politiste, triviale sau exotice. Fiindca propria biografie ii lumineaza temele recurente v-o spun in cateva vorbe. Are 59 de ani, s-a nascut in Bretagne, intr-o familie de muzicieni si profesori, si a studiat filosofia. A debutat devreme in literatura, la 21 de ani, a lucrat ca redactor la Gallimard, multi ani, a initiat festivaluri de opera si teatru, a colaborat la realizarea unor filme si a scris cam 20 de carti. Cunoscut devenea abia din 1991, odata cu ecranizarea romanului sau, Toate diminetile lumii, de catre Alain Corneau (tradus si la noi, un deceniu mai tarziu, de Emanoil Marcu, unul din cei mai buni traducatori de literatura franceza pe care-i avem. Faptul ca lui ii datoram toate titlurile din opera lui Quignard aparute in romaneste la "Humanitas" e de apreciat, fiindca, familiarizat cu stilul si universul scriitorului, a dat versiuni admirabile). In 1994, asemenea personajelor sale, Quignard isi paraseste viata de pana la 46 de ani (slujba, nevasta, preocupari organizatorice) si se dedica exclusiv scrisului. Roadele optiunii nu intarzie sa apara, seducand jurii prestigioase: romanul Terasa la Roma primeste in 2000 Premiul Academiei Franceze, iar Umbre ratacitoare - Premiul Goncourt in 2002 (ambele au fost trad