Fenomene privite cu o anumita curiozitate, considerate usor ciudate, avalansele se produc anual in toata lumea si pot provoca pierderi de vieti omenesti, dar si insemnate pagube materiale. In zonele in care avalansele sunt frecvente, functioneaza centre de cercetare si informare, menite sa previna sau macar sa minimizeze efectele unor astfel de fenomene. Romania nu se numara printre tarile cu avalanse-record, nici ca dimensiuni, nici ca pagube materiale. Numai ca, paradoxal, numarul de victime este mai mare la noi decat in tari cu o activitate a zapezii pe versanti mult mai intensa. Si asta, din lipsa de informatii. Recent, printre ultimele tari din Europa, si Romania a infiintat un centru de cercetare si prognoza a fenomenului de avalansa. Dotat precar, fara sustinere materiala pe masura, ba chiar si cu bete in roate din partea autoritatilor, centrul este tinut in viata doar de pasiunea si energia unor oameni de munte.
Conform unor definitii general acceptate, avalansa reprezinta un fenomen gravitational constituit din alunecarea ori prabusirea maselor mari de zapada si gheata aflate in echilibru instabil, pe distante mai mari de 50 m, care isi maresc in timpul alunecarii volumul, greutatea, viteza si forta, proportional cu lungimea si inclinarea pantei, dar si cu diferenta de nivel parcursa. Potrivit Comisiei de glaciologie a Academiei Elvetiene de Stiinte Naturale - printre primele din lume care studiaza acest fenomen -, avalansa poate fi definita ca “material care aluneca sau se prabuseste cu viteza mare pe pante. Acest termen desemneaza in general avalansele de zapada, mai rar avalansele de gheata sau de pietre. Avalansele de zapada se declanseaza pe pante abrupte (cu inclinatie intre 25 si 50 de grade), fara padure, atunci cand tensiunile mecanice din interiorul stratului de zapada depasesc coeziunea corespunzatoare sau prin cresterea greutatii ce se
