În ultimii ani, cererea pentru lecţiile de călărie a crescut semnificativ, iar numărul cluburilor este din ce în ce mai mare Considerată înainte de Revoluţie un sport burghez, În ultimii ani, cererea pentru lecţiile de călărie a crescut semnificativ, iar numărul cluburilor este din ce în ce mai mare Considerată înainte de Revoluţie un sport burghez, echitaţia începe, timid, să devină o afacere de perspectivă. Multe pensiuni agroturistice încearcă să corecteze lipsa agrementului, adăugând călăria în oferta turistică. Deocamdată, un club de echitaţie nu pare să aducă proprietarului foarte mulţi bani. Cu toate astea, viitorul sună bine pentru cei care au început deja un asemenea business. Spre exemplu, numai în Bucureşti sunt acum şapte - opt cluburi de echitaţie. "La noi pare mai mult o chestie cosmopolită. Nu există o educaţie pentru acest sport. Afară sunt concursuri locale care strâng peste 100 de cai din câteva sate. În România, nici la concursurile mari nu se strâng atâţia", explică Ion Maldea, proprietarul clubului Ecvestria din Buftea. De profesie cascador, Maldea a început să se ocupe şi de echitaţie ca agrement de acum 10 ani. Iniţial, pregătea cai pentru filme, apoi şi-a cumpărat propriul cal, pentru că "veneau prietenii şi mă rugau să-i las să înveţe să călărească". Acum, agrementul i se pare cea mai profitabilă modalitate de a folosi calul, mai ales că interesul pentru echitaţie a început să crească vizibil. Sunt din ce în ce mai mulţi clienţi, mai ales copii. Costi Păsărin, managerul clubului Hipocan Corbeanca, consideră că echitaţia este un sport scump, de plăcere, pe care nu oricine şi-l poate permite. "Afară este o adevărată industrie, aici se implică doar cei cărora le face plăcere", consideră Păsărin. Deşi agrementul e cel mai profitabil - la Hipocan sunt vara peste 100 de clienţi lunar - cluburile oferă şi activităţi de pensiune oferită cail