Problema violentei in sport este a deosebi fanii pasionati, care sar din cind in cind calul, de minoritatile ultras imbibate cu ura Suporterii echipei Catania s-au dezlantuit la meciul cu Palermo si au ucis un politist. Suporterii de fotbal dinamovisti si stelisti s-au incaierat la un meci de handbal, facind imposibila desfasurarea acestuia. Suporterii marseillezi au atacat cu pietre autocarul echipei Olympique Marseille.
Trei stiri, toate cu aceeasi buba. Termenul de suporter. Cuvintul vine din verbul englez "to support", care inseamna a sprijini. Suporterii din toata lumea isi inchiriaza locuri in tribune, agita stegulete, isi aplauda echipa favorita si o sustin - dupa puteri - financiar. Cei mai potenti adauga bani in contul clubului si ajung pina la urma sa aiba cuvint de decizie. Se numesc "druckeri", ceva diferit de "sponsori", pentru ca dau bani de la ei, fara a incheia contracte publicitare.
Cei pomeniti mai sus nu sint, insa, suporteri. Or fi, poate, fani. "Fan" este o prescurtare de la "fanatic", iar fanatism inseamna iubire vecina cu nebunia. Fanii sint organizati in galerii, cinta tot timpul meciului, desfasoara bannere nostime (uneori, chiar obscene) si incinta ochiul privitorului prin coregrafiile lor bine lucrate. Nu apuca sa ajunga factori de decizie, desi o doresc, si cauta sa influenteze pe cei care decid. Uneori, cind materialul e moale, chiar reusesc. In problema sprijinului, treaba sta, mai degraba, invers. Daca obiceiul finantarii de la club a galeriei tinde sa dispara si din fotbalul nostru, fanii mai sint ajutati, mai cu niste autobuze pentru deplasari, mai cu citeva canistre de benzina, mai cu o lada de bere sau o masa, in caz de victorie. Uneori, fanii sar calul, mai devasteaza un stadion, mai rup niste scaune, mai arunca niste petarde. De obicei, in asemenea situatie, plateste clubul. Dar fanilor li se iarta multe, fiindca - asa
