Cat de jos se mai poate prabusi scandalul politic, in care injuratura birjareasca si loviturile sub centura au uzurpat locul argumentelor?! Romania are conducatorii pe care-i merita. Pentru ca ea si-i roteste, prin vot, la putere. Unde, odata catarati, se dau in stamba. Tara nu are presedinte, il are pe Pirat. Nu are premier, are un Mafiot sef. Tinerele femei din politica sunt trimise pe Centura. Camera Deputatilor e condusa de Lichea. Partidele de opozitie au in frunte ori un super-Prostanac, ori un securist pe nume Felix. Asemenea mizerii nu sunt scoase din vreun pseudopamflet, ci, cum bine se stie, fac parte din „dialogul” politic al celor ce au condus, conduc sau vor sa conduca statul. De departe, cel mai fecund e tocmai primul demnitar al tarii, Traian Basescu, „factorul de echilibru in societate”, potrivit Constitutiei. Dar coboara rapid acolo si premierul Tariceanu, nerealizand ca aluneca in capcana si lepadandu-si treptat aerul aristocratic. De o parte si de alta, atinsi si ei de virusul nebuniei, colaboratorii politici, consilierii. Diplomat, Jose Manuel Barroso, presedintele Comisiei Europene, zicea ca in Romania nu-i o criza, ci o disputa politica, normala intr-o democratie. S-a inselat, nu e o disputa democratica, ci o rafuiala intr-un balamuc imund. Clasa politica se defineste tot mai mult ca o cuva cu dejectii. Nenorocirea e ca actori in acest spectacol de satra sunt oameni alesi si platiti de populatie sa-si dedice timpul si creierul, daca si cat mai au, administrarii tarii. Si ca nu se gaseste un maturoi. Pentru ca, rataciti in orgolii stupide si-n afaceri strict ale lor si ale gastii lor, par a nu-i interesa ca, dupa o aderare si asa tarzie, compromit pana si primii pasi ai integrarii europene. Si ne costa. Mult.