- Editorial - nr. 266 / 6 Februarie, 2007 Dupa aparitia cartii "Spionajul ungar in Romania", a profesorului universitar dr. Traian-Valentin Poncea si a generalului de brigada Aurel I. Rogojan, prin telefoane, scrisori, discutii cu prilejul unor intalniri directe, foarte multi cititori ne intrebau: a fost posibil asa ceva? Dupa cum se vede, iar argumentele si dovezile la indemana am avut prilejul sa le aflam si sa le cunoastem cu totii, asa ceva a fost posibil. Ba mai mult, chiar si in zilele noastre intalnim continuarea unor situatii similare cu cele din cartea amintita, continand dovezi inatacabile, care constituie, de fapt, o replica foarte documentata la afrontul revizionistilor unguri adus Constitutiei si romanilor, in general. Siretenia, ura, diversiunea, folosirea simbolurilor maghiare, asa-zisul "trecut glorios", in numele caruia se fac atatea magarii, o psihologie de stepa, dublata de o gandire de Ev Mediu, toate au luat chipul doritei, ravnitei secesiuni a Transilvaniei. Mijloacele sunt cele stiute: deznationalizarea fortata, in dubla monarhie, a populatiilor nemaghiare, a romanilor cu precadere, armatele de spioni, lovirea garantiilor confirmate prin tratate internationale, "doctrina hungarista", actiunile conspirative impotriva Romaniei Mari, diplomatia, arma informatiei, iredentismul, revizionismul si "fabricarea argumentelor". Totul, de dragul visului refacerii Ungariei Mari care, in cele doua conflagratii ale secolului 20, a pierdut "puterea si marirea", Transilvania a revenit la Tara_mama, unde-i era locul, iar statul ungar, dupa ce a folosit tinerimea drept carne de tun, a fost redus "la spatiul ocupat initial de ungurii din pusta". Prima lovitura a incercat s-o dea Romaniei Mari, dupa Unirea de al 1 Decembrie 1918, tocmai regimul bolsevic al lui Béla Kun (omul lui Lenin), instaurat la Budapesta sub chipul Ungariei Sfaturilor. Incercarea de a cuceri