Ecartul dintre dobanzile la credite si cele la depozite noi in lei s-a comprimat vizibil in cursul anului trecut in cazul clientelei de retail, ingustandu-se de la 9 puncte procentuale in noiembrie 2005 la 6,9 puncte in aceeasi luna a lui 2006, potrivit datelor BNR.

In cazul clientelei corporate, ingustarea a fost si mai mare, ajungandu-se aproape la o injumatatire in decurs de un an, de la 10,1 puncte la 5,4 puncte procentuale.

Presiunea pentru reducerea marjelor de dobanda a venit din ambele directii: atat prin scaderea dobanzilor la credite - chiar daca fracturata pe parcurs de cateva inversari de directie, cat si prin majorarea dobanzilor la depozite, in conditiile in care bancile au ajuns sa se preocupe mai mult de atragerea de lichiditati pentru a face fata atat cresterii creditarii, cat mai ales majorarilor de rezerve minime obligatorii.

Cele mai frecvente fluctuatii de dobanda au fost inregistrate in cazul creditelor noi pentru clientii persoane fizice. Asa se face ca dobanda medie inregistrata in martie era mai mare decat cea din noiembrie 2005, sub efectul politicii BNR. A urmat apoi o scadere rapida pana la un minim de 12,6% in septembrie, pentru ca noiembrie sa consemneze o revenire pana la 13,2%. A rezultat totusi o reducere de dobanda de aproape un punct procentual fata de noiembrie 2005.

In cazul dobanzilor la depozitele noi constituite de persoanele fizice, tendinta de crestere a fost mai vizibila: de la un minim de 5% atins in februarie 2006 pana la un varf de 6,4% in octombrie 2006, urmat de o corectie usoara in noiembrie.

Anul 2006 a consemnat si o apropiere pana la confundare intre dobanzile practicate de banci la lei in relatia cu clientii persoane fizice si cele pentru clientela corporate, mai ales in cazul creditelor. Desigur, este vorba despre credite pentru clientela medie, nu pentru marii clienti care pot negoci