De la sfarsitul anului trecut un intreg cor de trompete civice, jurnalistice si politice a trambitat pe diferite tonalitati necesitatea de a se face ordine in Complexul Studentesc timisorean. Solutia salvatoare, care urma sa stopeze toate relele din acest adevarat loc al pierzaniei, era interzicerea vanzarii de alcool in arealul respectiv.
Supusi acestei presiuni constante si aratati fiind cu degetul de catre initiatorii si sustinatorii demersului, acuzati, mai mult sau mai putin voalat, ca ar avea interese acolo, edilii de pe Bega au decis sa faca ceva in acest sens. Asa s-au nascut doua proiecte de hotarare, prin care programul diverselor unitati de alimentatie publica din complex trebuia sa se incheie la miezul noptii, iar vanzarea alcoolului era interzisa.
Mai mult, Politia a confirmat ca zona a devenit un adevarat focar infractional si ca aici isi face veacul lumea interlopa din oras si nu numai. A urmat o dezbatere publica in care s-au confruntat doua tabere disproportionate: de o parte patronii si administratorii localurilor, mai numerosi si mai vocali, de cealalta parte liderii organizatiilor studentesti, putini si timizi.
Primii au organizat chiar o greva, inchizandu-si pentru o zi stabilimentele, lipind afise in care isi exprimau nemultumirile si adunand semnaturi de la posesorii de carnete de student. Cum era de asteptat, numarul “adeziunilor” a crescut rapid, indicand faptul ca starea de spirit a tineretului studios nu coincide cu punctul de vedere al celor care sustin ca le reprezinta interesele.
Asadar, in mai putin de o saptamana, atmosfera s-a modificat radical, lucru care nu avea cum sa scape consilierilor-politicieni, interesati exclusiv de viitoarele alegeri. Brusc, constienti ca la Timisoara voteaza vreo 40.000 de studenti, reprezentantii PNL, PD si PRM au descoperit ca dracul nu-i chiar atat de negru, ca alcoolu-i frate cu stu
