Intrarea Romaniei in UE a produs un val de exaltare mediatica. Ecranele televizoarelor au fost suprapopulate de emigranti romani “care-au reusit dincolo” – de parca majoritatea celor plecati din Romania au facut-o ca sa puna pe picioare o afacere de succes! Marea masa a celor plecati mai mult sau mai putin legal din tara a fost lasata in umbra. Autentica Romanie migranta, cea care populeaza cam 17 la suta din capitala Italiei, ramane aproape necunoscuta. Cosmin este un emigrant tipic. A ramas multa vreme clandestin. Intrarea in UE nu aduce nimic spectaculos pentru el, poate doar mici motive de ingrijorare, iar gandul intoarcerii nu exista.

Cosmin a intrat in Italia cu pretul a 20 de euro platiti unui vames, in toamna anului 2003. Oficial, el a iesit din Ungaria si atat. De-atunci, a fost vreme de aproape patru ani unul din sutele de mii de muncitori clandestini romani.

L-am mai intalnit pe Cosmin in Italia in urma cu trei ani, cand locuia intr-un apartament de patru camere impreuna cu alti zece romani. Pe langa ei, o prostituata care lasase strazile Bucurestiului in ideea ca va castiga mai bine in periferiile Romei. Toti erau clandestini. Proprietarul apartamentului, un roman, le conditiona spatiul de cazare de plasarea obiectelor furate de bande “specializate”. Casa era un babilon: cei 12 locuitori veneau din toate regiunile romanesti si nu de putine ori asta ducea la certuri violente intre "comunitati". Intr-o dimineata am asistat la o scena demna de un film de Kusturica: unul dintre colegii de apartament ai lui Cosmin prajea o bucata de carne la flacara unui scaun care ardea linistit in semineul minuscul din bucatarie. Scaunul, la fel ca multe alte obiecte din casa, era recuperat de pe langa giganticele lazi de gunoi din preajma blocului. Cateva luni mai tarziu, Cosmin s-a mutat nu foarte departe, intr-un soi de hotel a carui proprietara ii inchiri