- Diverse - nr. 266 / 6 Februarie, 2007 Cucerirea treptata a Transilvaniei, in anii 1685-1699, de catre Germania (Imperiul Romano-German, nu "Austriac", ce va exista doar de la 1806) si impunerea Unirii religioase cu Roma (1698), au fost urmate de disparitia a 37 biserici romanesti din "secuime". N-a fost de ajuns! Lupta pentru libertate si Unire, sub steagul ortodoxiei, condusa de Sofronie din Cioara (1757-1761), l-a facut pe generalul Adolf von Buccow, comandantul trupelor de ocupatie, sa se gandeasca la un recensamant. Si, constatand ca in cel mai intens ungurizat prin catolicizare scaun din "secuime", Odorhei, din 102 sate, 99 erau locuite exclusiv sau si de romani, a ordonat, la 13 iunie 1761, incendierea sau daramarea prin bombardare a tuturor manastirilor si bisericilor ortodoxe. Daramarii bisericilor, romanii, stramosii horthysto-stalinistilor de astazi care-si zic "maghiari", i-au raspuns atunci ridicand scoli romanesti: Gheorgheni si Voslobeni (1765), Imper si Odorhei (1768), Ghelinta (1770), Belin (1774), Toplita si Tulghes (1781), Bodogaia (1788), Covasna (1790), Bretcu (1793), Borosneu Mic (1735), Martinus (1796) Sfantu Gheorghe (1799) etc. Dupa represiunea post "Horea-Rex Daciae", la cumpana secolelor XVIIl-XIX, Alexa Dusa pentru Covasna si groful Domocos Teleki, urmasul "porcarului valah" Mihai Teleki (tradatorul de la 1685), pentru Trei Scaune consemnau ca, in "secuime", "mare parte dintre tarani fiind romani, sunt de credinta veche; aici romanii isi uita graiul pe care aproape numai popii lor il mai cunosc; confesiunea si-o pastreaza insa peste tot". Iar la 1835, Lexiconul lui I. Lenk spune ca, din cele 500 de sate ale "secuimii", 130 erau curat romanesti si 122 cu populatie mixta. Un secol mai tarziu, doar in 30% dintre ele mai existau insa vorbitori de limba romana. Ce se intamplase intre timp? Razboiul de secesiune unguresc din anii 1848-1849, bo