- Diverse - nr. 267 / 7 Februarie, 2007 Intr-una din seri, priveam o adunatura de bogati. O initiativa nefericita si neinspirata a moderatorului unei televiziuni private. Erau penibili! Toti multumeau lui Dumnezeu ca au avut sansa lor ca s-au nascut in Romania. Ca sunt azi bogati. Toti se laudau ca ei ajuta (sau vor s-o faca!) Romania. Si ne gandeam ca si regele Mihai I de Hohenzollern, intors pe aceste meleaguri, sustinea ca vrea sa ajute Romania. Si o "ajuta" _ dupa cum bine se vede, cu sarg si din interes _ cu cele 40 de milioane de euro pretinse statului roman, pentru a ne vinde, dupa ce i-a fost restituit, cu generozitate castelul Peles. Bravo! Cu astfel de ajutoare si prieteni, dusmani nici nu-ti mai trebuie! Ii ai. In timpul fara intoarcere _ spunea Aristotel _ "bogatia face nefericit pe cel care o are si, totusi, tremura cand e sa o foloseasca la ceva". "Bun servitor, dar rau stapan", parte a avutiei, pentru unii banii sunt ca "apa sarata: cu cat se bea, cu atat atata setea". Privindu-i pe acei bosi scrobiti, ma intrebam: oare sunt ei fericiti? Mai au ei timp si pentru suflet? Tind ei sa fie _ cum se exprima cineva _ "cei mai bogati din cimitir"? Pentru ca, daca bogat esti si nu-l ai pe Dumnezeu, nimic nu mai este. Cati dintre ei vor vedea imparatia Domnului? Mai ales dintre parvenitii aparuti peste noapte, care formeaza noua ciocoime, noii Dinu Paturica ai timpurilor postdecembriste, imbogatiti pe spinarea altora. Cat au ei in banci si la tescherea, cate vile, cate limuzine, pe unii dintre romani nu-i intereseaza deloc. Ei, oamenii truditori si cinstiti, care nu au avut in viata sansa ghiftuitilor, stiu ca important e _ conform unui adevar dintr-un clip publicitar _ nu ce si cat detii, ci numai ceea ce stii! Pentru ca romanii incep sa priceapa bine si sa cunoasca deosebirea intre a avea si a fi cu adevarat! LAZAR LADARIU - Diverse - nr. 267 / 7 Februarie,