- Diverse - nr. 267 / 7 Februarie, 2007 Ocupand Transilvania in 1849, ungurii slovacului, pardon, "maghiarului" Kossuth si ai sarbo-croatului Petiè, pardon, "maghiarului" Petoffi, au incercat sa desavarseasca deznationalizarea secuilor prin atragere la crime ("Divizia salbatica") si a romanilor prin lichidare sau ungurizare prin limba si religie, adica prin "maghiarizare". Rezultatul, care nu-i intereseaza astazi pe istoricii nostri "europeni" si "demitizatori" i-a speriat in asemenea hal pe imperiali, incat guvernatorul Wogelmuth a propus (1849-1850) Vienei luarea rapida de masuri pentru stavilirea ungurizarilor din "secuime". "Prea tarziu!", i-a raspuns, in bataie de joc, gazeta budapestana "Kronika", deoarece fusesera deja "maghiarizate 30.000-40.000 de capete" ! in sate curat romanesti sau mixte (romano-secuiesti si romano-sasesti) la 1839, ca Tulghes, Lunca de Jos, Joseni, Ditrau (german Dittersdorf, ungurizat Ditró) Remetea, Lazarea, Valea Stramba, doar antroponimele si crucile din cimitire mai aminteau de romani (Csortan, Baicu, Dancsu, Ivancso, Lucacs, Ghencsu, Moga, Olah, Sztupar, Bogdan, Vakar, Todor, Koszta, Tofan, Voszy, Buszdugan, Kolumban, Krojitor, Koszokar, Puja etc.). Deznationalizarea neungurilor a devenit politica de stat, capatand definitiv numele de "maghiarizare". De ce? Pentru ca ungurii si-au propus, prin aplicarea teoriei, "roiurilor de maghiarizare" a lui Pál Balogh, ca baza a "politicii nationale" a unor Geza Kosztelski, Banfy Dezsö, Simon Telkes etc. sa confectioneze, prin "legile de maghiarizare", o natiune unica, omogena, sub un nume nou. Prin "legea nationalitatilor", in noua Ungarie, zisa a "Coroanei Sf. Stefan" (fost Voicu) nu mai existau "unguri, germani, croati, slovaci, sloveni, romani, secui, evrei, armeni" etc. ci "maghiari", "maghiarii" fiind fiii patriei, unguri, germani, croati, slovaci, sloveni, romani, secui etc." care recu