Ioana Lupea: "Exista un tipar al actiunilor PNL si PSD: se regasesc constant, intr-o armonie perfecta, cand o masura risca sa le atinga buzunarele."
O amnezie a premierului Tariceanu, aceea referitoare la notele primite de la SRI despre relatiile de cooperare intre Stantchev si Seres, s-a transformat intr-o cruciada impotriva dreptului serviciilor secrete de a supraveghea convorbirile telefonice ale unor suspecti de coruptie, crima organizata si terorism si al procurorilor de a folosi inregistrarile.
Adevarul este ca seful executivului a fost informat ca un ministru cel putin, al economiei, are discutii nepotrivite cu persoane monitorizate de SRI, dar s-a facut ca uita pentru a da frau liber manipularilor prin generalizare.
Si cum politica noastra se supune legilor basmului, un suspect monitorizat s-a prefacut intr-un ministru, un ministru in toti ministrii, iar toti ministrii in adversarii presedintelui plus societatea civila. Si asa, in a sasea zi, Mircea Geoana a facut din vorbe un ditamai Watergate-ul romanesc.
Declaratia initiala a lui Basescu, ca si inocenta initiala a lui Tariceanu au fost date uitarii ca si cum nu de la ele a plecat totul, ca si cum ancheta ar fi fost finalizata, polemica transata si a sosit timpul concluziilor. Iar concluzia din dezbaterile pe marginea Ordonantei „DIICOT” si a legilor sigurantei nationale a fost cantata in cor de PNL si PSD.
O singura autoritate, nici la servicii, nici la Parchet, ci in subordinea parlamentului pentru a preveni utilizarea lor politica. Desi evident nu exista nicio dovada ca s-ar fi intamplat asa.
Poate ca intr-o democratie consolidata, intr-un stat unde coruptia la nivel inalt este un accident, o asemenea institutie ar fi perfect normala. Intr-o asemenea tara premeirul ar fi cercetat pentru telefon si biletel, dar aceasta nu este Romania
