POVESTIRI DIN BUCATARIE Am plecat dimineata ca sa ajung pana-n ora pranzului la tara, la Tanta, verisoara si prietena mea de suflet. Pentru mine, aceste vizite erau o reincarcare, o imbogatire, o implinire a fiintei. De fiecare data aflam ceva inedit, invatam ceva nou, imi puneam langa inima ceva drag. Prin geamul masinii, in ninsoarea de afara tremura nerabdarea mea si campul alb parea ca scoate aburi in rafalele vantului. Pe la 12:00 am ajuns. Am intrat si m-am bucurat ca Mona, cateaua, m-a latrat scurt si s-a varat in cotet. Prin curte era o liniste ciudata, de iarna la sat. M-am furisat in tinda din fata bucatariei, s-o surprind pe Tanta si s-o sperii. Era liniste in bucatarie si m-a izbit un miros... minunat! Mai precis, mai multe mirosuri! Ma apropii de geam si trag cu ochiul.
Tablou In bucataria scunda, cu tavan din lemn vopsit intr-o nuanta de maro, langa fereastra ce dadea catre ulita din spatele casei, pe pat era Tanta. Cu fata intoarsa putin, cerceta din privirie fulgii de afara ce zburau in toate partile. Aceeasi Tanta, putinica la trup, dar cu forta de barbat, sedea pe marginea patului, cu mainile in poala cu sortulet alb, pus peste capotelul de diftina rosu-visiniu cu floricele roz. Basmaluta veche, grena, era legata in acelasi nod, la spate, si lasa sa se vada cateva fire castanii si albe pe la tample. Ma astepta... cu masa pusa, cu gandul dus, intr-o absenta ciudata, cu mainile, pe care le stiam neobosite, lasate in poala intr-o relaxare si neputinta pe care nu le cunoscusem inca. Aproape de pat era pusa masa pe care Tanta asternuse o fata de masa din in, cu model brodat. Aici era blatul cu mamaliga, tocatorul pe care se afla o tava alba, in care se ascundea sub aburi o tocanita de ceapa cu cartofi alburii care se iteau din sosul rosu, specialitatea casei, si intr-o farfurie intinsa, doi gogosari acri, rosii-sangerii, plini cu miez "alb-coala" d
