"In fiecare noapte dorm cu poza bunicilor mei sub perna", scrie Bianca. "Ceea ce imi lipseste cel mai mult din Romania e branza, pen-tru ca e foarte diferita de ce se gaseste aici", spune Daniel. Povestile celor mai tineri emigranti romani au fost adunate de un italian intr-o carte, "Il viaggio". Un italian, Pino Zarbo, membru al unui ONG de la Roma, a strans intr-o carte povestile copiilor romani nevoiti sa-si paraseasca tara si sa se mute alaturi de parintii plecati la munca in peninsula. Zarbo crede ca dorul de Romania ii va urmari toata viata.
Pino Zarbo, voluntar al asociatiei "Casa dei Diritti Sociali", a selectat, ajutat de o romanca, Daniela Dobre, 21 de copii romani, pe care i-a pus sa-si scrie amintirile despre tara si despre plecarea in Italia. Pino a ramas surprins cand a vazut ca micutii tanjesc in Italia pana si dupa casul de acasa. "Copiii sunt foarte sinceri si nu cenzureaza nimic atunci cand povestesc. Vor fi urmariti toata viata de nostalgia tarii", crede Zarbo. Va prezentam o selectie a povestilor adunate in cartea "Il viaggio" (it. "Voiajul").
ROMANIA - ITALIA. "Cand eram mica stateam in Romania. Am ramas cu bunicii mei timp de doi ani si imi lipseau foarte mult parintii mei. Intr-o zi, mami a venit in Romania si eu eram foarte fericita. Dupa cateva zile a trebuit sa plec in Italia, mi-am salutat bunicii mei. In autobuz era multa lume. Cand am ajuns in Italia l-am salutat pe tatal meu si ne-am culcat. Dimineata deja imi era dor de bunicii mei. Eram foarte fericita ca stateam cu mama si tata, era si sora mea si ma jucam cu ea. Cand mama s-a dus la cumparaturi pentru prima data, nu cunosteam nimic. Dar cand ne-am dus in parc am cunoscut multe fetite. Seara m-am culcat impreuna cu mama si tata. In fiecare noapte dorm cu poza bunicilor mei sub perna." (Bianca, clasa a II-a B)
AM PLANS. "Eram in Romania, si intr-o zi unchiul meu
