Nu-l suspendati, va rog, pe Traian Basescu. Lasati-l la Golden Blitz, lasati-l la Predeal unde sictirea deunazi niste babe care-i stricau cu cereri imbecile (aveau pensii mici!) ziua de plimbare pe schiuri motorizate. Dealurile, cu chelie de piatra, ale Istritei. Rare, la subsuoara stancilor, smocuri de iarba uscata, batjocorite de vant. Grupa de vanatori, cei mai multi pensionari, isi trage sufletul dupa o zi de plimbat inutil pustile in cautarea iluziei unui mistret. Dintr-un rucsac iese un termos cu tuica fiarta. Vanatorii beau pe rand, glumesc. Unul ataca insa un subiect grav, sunt luat in catarea privirii ca manuitor de pix. "Ce-aveti voi, ziaristii, cu domnul Basescu? Ce-aveti, e presedintele tarii!" Ultimele cuvinte sunt rostite cu majuscula. Omul indeasa in ele ca intr-un mat respect sub presiune. Nimic, ce s-avem, incerc eu o aparare timida. Fusesem luat prin surprindere. Basescu imi lipsea aici! "Il suspenda?", ma intreaba altul. Nu cred, incerc eu neconvingator. E asa, un joc politic. "Lasati-l, domnule, in pace", transeaza un al treilea si trage un gat de tuica. Inutil sa ma apar. Cele sapte ore de haladuit prin paduri isi depun zatul si sunt incapabil sa fac fata unui talk-show intre scaieti.
Stau pe burta absent la discutie si ma intreb de ce l-am criticat eu ani si ani pe Basescu.
Violoncelista Bogdana Apostu, sotia marelui sculptor George Apostu, vine de la Paris. Mi-am petrecut adolescenta in atelierul de pictura al tatalui sau, neuitatul Serfi. Bogdana revendica bojdeuca de la Baneasa, unde au fost taiate in piatra multe dintre lucrarile monumentale ale acestui al doilea Brancusi romanesc. Cere audienta la primarul Basescu. Casa familiei fusese confiscata cand George Apostu alesese sa ramana in Franta, unde a si murit. Basescu n-are chef de Apostu. De altfel nici nu stie cine e. Nu o primeste in audienta pe sotia sculptorului. Bogda
