Traian Basescu n-a scapat prilejul, la bilantul DNA, sa atace din nou bicisnica „putere actuala” (si PD face parte din ea...) si „cercurile de interese ilegitime” din jurul Guvernului. Persuasiv si victimizandu-se, le-a zis procurorilor ca vor avea tot sprijinul lui, (doar)„atat cat poate un presedinte”. Dar atentia ii era indreptata spre Camera Deputatilor, care, surpriza neplacuta, a adoptat regula ca, la referendum, presedintele ales in turul II sa poata fi demis tot cu majoritatea doar a 50%+1 din cei ce au votat. Zi si noapte, aceleasi si aceleasi personaje se perinda pe la televiziuni, intr-o interminabila haulita si nefiind in stare sa convinga nici pro, nici contra. Isi revendica paternitatea ideii suspendarii. Numara, ca Pristanda, motivele demersului. Iar cand se amesteca un sprit la volan cu ingerinte inadmisibile in treburile Guvernului si ale justitiei, apoi nu se poate vorbi de un demers transant si coerent, privind clar grave incalcari ale Constitutiei. Cu atat mai usor ii va fi Curtii Constitutionale, parca debusolata, sa dea un aviz negativ. Ceea ce nu va impiedica Parlamentul sa-l suspende pe presedinte, organizandu-se referendumul. Greu de presupus, insa, ca, dupa amatorismul pregatirii, se va atinge pragul demiterii. Dar si un spectacol prost se poate solda cu cate ceva. 1) Traian Basescu va fi invatat ca, oricat ar pofti, nu-i de capul lui. Si ca tara nu-i vapor. 2) Tariceanu a aflat ca nu-i momaie, ci premier si poate replica. 3) Parlamentul da un semn ca, totusi, exista. Chiar fata de presedinte. Cat priveste electoratul, ieri, pe forumul redactiei, un cititor sintetiza: „Oare ce mai vor? Au case si masini, bani si putere. Sa ne mai lase si pe noi sa traim, ca doar noi muncim. Imi e sila de ei si nu o sa ma mai prinda la vot”.