Cristian Colteanu, ambasadorul roman la Roma si inca cinci colegi (ambasadorii SUA, Marii Britanii, Canadei, Australiei si Olandei) au semnat un apel catre poporul italian ca nu cumva sa-si retraga trupele din Afganistan. L-au publicat intr-un cotidian. Gafa a provocat stupefactia Guvernului italian, Romano Prodi fiind si asa incoltit de Berlusconi pe aceasta tema. Maniera (a se observa ca mari state europene, ca Germania, Franta, nu s-au raliat, iar trendul opiniei publice din UE nu e favorabil prezentei in teatre de razboi) e stranie. Procedand de capul lui, Colteanu ar fi trebuit imediat rechemat si dat afara. Dar s-a dovedit ca a avut OK din partea MAE. O asemenea actiune, riscand sa provoace - a si provocat! - un incident diplomatic, trebuia avizata si de ministru, dar si de premier, ba sa aiba si asentimentul presedintelui.
Tariceanu insa a aflat din ziare. Iar Cotroceniul tace. Fie si acest episod ar fi determinat demiterea lui Ungureanu, alaturandu-se taraboiului din Irak, cu cei doi smecheri cu tupeu. Or, in domeniul politicii externe 1) PRESEDINTELE incheie tratate internationale, negociate de Guvern; la propunerea Guvernului, acrediteaza si recheama reprezentantii diplomatici ai Romaniei si aproba infiintarea, desfiintarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice; reprezentantii diplomatici ai altor state sunt acreditati pe langa presedinte (Art. 91). Atat. 2) Guvernul, potrivit programului SÅU de guvernare acceptat de Parlament, asigura realizarea politicii interne si EXTERNE a tarii (Art. 102). Asa zice Constitutia, al carei garant e presedintele. Pentru multi politicieni insa, inclusiv pentru Basescu, Constitutia e un tricou prea stramt. Pe care-l forteaza, rupandu-l pe la cusaturi.
