Zidurile medievale ale Clujului nu intretin numai atmosfera medievala a orasului, ci depun marturie asupra unor evenimente petrecute in secolele trecute. Europa inceputului de secol XVII a stat sub semnul terorii si al insecuritatii provocate de ofensiva otomana asupra crestinatatii.

Asedierea cetatii Clujului de catre turci, in 1603, a raspandit frica in sanul locuitorilor. Desi fortareata ar fi putut face fata cu succes unui lung asediu, oamenii au ales sa plateasca cu aur pentru linistea lor.

Cetatea de secol XVII

Clujul a fost o cetate puternica in acea vreme, cu o autonomie sporita si cu o orientare prohabsburgica. La 1603, in cetatea medievala stationa o garnizoana imperiala austriaca, sub conducerea generalului George Basta, comandantul armatelor imperiale din Ungaria de Nord. Acesta a desfasurat importante operatiuni militare ale austriecilor pe teritoriul transilvan.

Voievodul Mihai Viteazul a pierit pe Campia Turzii, asasinat din ordinul generalului, in anul 1601. Pentru trei zile, la inceputul secolului XVII, cetatea a devenit centrul confruntarilor dintre Islam si crestinatate.

Asediul de trei zile al Clujului

Armata otomana a planuit asedierea orasului pentru a-l izgoni pe generalul Basta si a-l instala ca principe pe liderul miscarii anti-habsburgice din Transilvania, nobilul secui Mozes Szekely. Hoardele tatarilor, avangarda ostirii otomane, au atacat dinspre dealul Feleacului. Acestea au incendiat asezarile umane aflate in afara zidurilor de sud ale cetatii.

Apoi, ostirea otomana s-a dispus in zona actuala a Cimitirului Central din Cluj-Napoca si a incercat sa patrunda in oras prin Poarta Turzii. Atacurile artileriei otomane nu au reusit sa distruga fortificatiile fortaretei, insa au creat pan