Cornel Nistorescu(Foto: Foaia Transilvana)
De ani buni se tot vorbeste despre "specificul” pietei clujene de media. Nicicum nu se pot face tiraje pentru ca orasul are un public aparte, sucit, pretentios si greu de inteles! Aparitia stenogramelor din cazul Gazeta ar putea contine cheia acestei „specificitati”. Clujenii nu citesc publicatii contrafacute nici daca sint strinsi cu mijloacele santajului.
Probabil ca o anume decenta i-a indemnat pe multi sa intoarca privirea spre cealalta parte a strazii, unde nu erau tarabe cu ziare. Altfel nu se poate explica toata aceasta reticenta fata de presa tiparita. Din aproape in aproape, omul interesat sa citeasca o publicatie a fost impins spre indiferenta.
Cum a fost posibil ca o cooperativa de presa sa se intinda pe mai tot nordul Transilvaniei? De unde vine ea? Daca tot a fost identificat un grup infractionar, fenomenul a inceput si s-a sfirsit cu acesta? Cit de corecta este mirarea lui Emil Boc - nevinovatul si nestiutorul in cazul Gazeta? Dar serviciile prestate de Daniel Buda?
Oricit ar parea de curios, santajul de presa are o istorie mai veche. Nu ma refer la practicile similare din perioada interbelica! Nu cred ca o cunoastere aprofundata a istoriei presei romanesti are vreun rol. Mai degraba dezinvoltura din privatizarile minarite a impins presa spre aceleasi practici. Exemplul nefericit al politicienilor si acolitilor au facut din multe ziare masini de stors bani.
Nu Gazeta si Liviu Man au patentat procedeul. Doar l-au perfectionat. Citind stenogramele inregistrarilor observam ca in cooperativa activau oameni care au lucrat impreuna la Ziua de Ardeal, la Buna Ziua, Ardeal si chiar la Ziua de Cluj.
Practicile incorecte de strins bani din publicitate n-au aparut de la data inregistrarilor DIICOT si nic
