Intr-o seama de orase mari si bogate nu te duci ca sa invingi. La Paris ai de ales de fapt intre mai multe tipuri de esec.
Daca iei viata de la inceput si esti destul de tanar ca sa induri traumele unei schimbari brutale de directie, da, poti spera la o reusita. Aderarea la UE nu inseamna decat dreptul de a participa la o loterie a sortii mai generoasa. Dar si cu mai multi jucatori. Doar profesiile care in sine dau o identitate sociala internationala - medicina, arhitectura, cercetarea stiintifica pe culoare performante si alte cateva - ofera nadejdi de continuitate. De fapt, cu ele nu mai joci la loteria populara, ci la una specializata. Daca vrei doar o slujba buna, e mai cuminte s-o cauti in provincie. La Paris, si maturatorii de noapte au vanitatile lor. Unii matura in fata la Nôtre Dame.
Un compatriot, fugit sa se afirme ca intelectual la Paris in urma cu 30 de ani, a obtinut abia dupa opt ani o slujba sigura si decent platita: portar de noapte. Da - mi-a spus el - , dar portar de noapte la o banca! Nu e roman care sa nu aiba cunostinta de cariera unor Ionescu, Cioran sau Eliade. Povestea fabuloasei lor afirmari e interesanta, in felul in care e interesanta povestea unora care scapa cu viata dintr-o incercare teribila, dintr-o operatie grea, dintr-o competitie care pe care nimicitoare. Asa cum spun medicii, povestile celor care n-au scapat cu viata din aceleasi operatii sunt si mai interesante. La sutele de artisti romani stabiliti la Paris, istoriile unor ascensiuni in breasla convingatoare sunt foarte putine. In schimb, drame sa tot stai si s-asculti, clatinand cu participare din cap. Mica integrare individuala in buricul Europei, la Paris, e privita, mai ales de intelectuali, ca un ori-ori. Desi, daca intelegem sansa europeana in termenii unei loterii, intoarcerea la vatra, in caz de esec, devine ceva tot atat de omenesc, de normal ca o plecare i
