- Editorial - nr. 26 / 8 Februarie, 2007 Exista unele voci care ne-ar reprosa ca am abuza de istorie, ca ar fi un non-sens sa ne intoarcem mereu la trecut, din moment ce un viitor luminos ne asteapta, mai ales acum, dupa aderarea la Uniunea Europeana. Asa o fi, nu zicem, numai ca noi, romanii, nu prea ne-am incheiat toate socotelile cu istoria, pentru simplul fapt ca nu ne-o cunoastem indeajuns. De ce ? Pentru ca, din vina altora, dar si a noastra, realitatile ei zac inca prin lazile de arhive ale Vaticanului, Vienei , Budapestei, dar si ale Londrei, Berlinului si Parisului, fara insa a ne fi puse la dispozitie, si iarasi ne intrebam: de ce? Se spune ca: "Cine nu-si cunoaste istoria merita s-o retraiasca". Pentru ca noi, romanii, nu mai dorim acest lucru, am prefera sa o cunoastem, adica sa nu o mai repetam. Cunoasterea adevaratei noastre istorii, care, asa cum am mai spus, zace inca in nestemate documente, ca un tezaur nedescoperit, ne-ar fi adus foarte multe avantaje, nu numai de imagine, ci si de continut. De altfel, un lucru este de stiut. Romanii, prin stramosii lor, si prin ei insisi, au facut intr-adevar istorie la scara europeana, si, ceea ce este la fel de important, truda si sacrificiile lor stau la temelia evolutiei si prosperitatii multora. Daca ne-am sti adevarata istorie, poate ca am judeca multe lucruri altfel, nu de pe pozitia invinsului sau umilului, ci a aceluia care a stat prin vremi cu capul sus, putand da raspunsuri raspicate si la obiect celor care incearca si acum, in ciuda evidentelor atat de clare, sa ne mai trimita cu oile in transhumanta prin sudul Dunarii si prin Muntii Pindului, pentru a ne cauta originile. Daca ne-am sti cu adevarat istoria, n-am face inadmisibilele greseli de a abuza in retrocedari de pamanturi, imobile si alte avutii celor care ne-au exploatat inaintasii la sange, fie ca au fost unguri, sasi, greci sau evrei, bogatii