Autoarea consacra citeva scurte capitole unor personalitati de mare notorietate, incercind sa afle "cheia" existentelor lor tragice. Nascuta in 1923 in Polonia, Alice Miller a facut studii si a profesat, ca psihanalista si psihoterapeuta, in Elvetia. Cartile ei, care s-au bucurat de o larga audienta, se ocupa indeosebi de tema relatiilor dintre parinti si copii. Nu altele sint chestiunile discutate in Revolta trupului (traducere de Despina Naghi, editura Nemira, 2006; cartea a aparut in germana in 2004). Ideea de baza este ca propriul trup reprezinta sursa tuturor informatiilor esentiale despre viata: trupul pastreaza amintirile copilariei (cu atit mai mult violentele, umilintele, frustrarile etc.), el este "pazitorul adevarului nostru", bolile de mai tirziu sint "limba muta a trupului". Esentiala este, asadar, eliberarea de traumele copilariei, proces insa de multe ori anevoios. E nevoie ca adultul sa se debaraseze de "dragostea" nefireasca pe care o poarta parintilor sai care l-au maltratat sau, dimpotriva, l-au sufocat prin iubirea lor; aceasta schimbare de atitudine contravine, bineinteles, moralei traditionale. Pe linga cazuri de oameni obisnuiti, care i-au scris si pe care i-a sfatuit, Alice Miller are in vedere si cazuri de oameni celebri. Ar fi, in mare, doua categorii relevante. Pe de o parte, dictatorii: in opinia autoarei, Hitler, Stalin, Mao, Ceausescu, Saddam Hussein (cazul acestuia din urma e descris convingator) au in comun o copilarie marcata de violentele la care i-au supus parintii, in special tatii; fii s-au "razbunat" mai tirziu, ordonind masacre cumplite si distrugind popoare intregi. De cealalta parte ar fi artistii, la care memoria (inconstienta) a trupului e la fel de puternica dar care actioneaza in celalalt sens, ei intorcindu-se asupra lor insisi intr-un fel de furie autodistructiva.

Autoarea consacra citeva scurte capitole unor person