Nimic nu pare mai propice pentru sculptura lui Vasile Gorduz decit sentimentul pe care opera acestuia ti-l da privind-o ca ai descoperit ceva, ai cautat si ai scos la lumina comori ascunse. Este ceea ce sculptorul face de ani buni, el ciopleste piatra sau modeleaza lutul si scoate la lumina forme care vin de nu se stie unde, dar pe care le recunoastem ca apartinind patrimoniului culturii universale. Si pentru o astfel de creatie, ce poate fi mai expresiv decit a ne intilni cu ea in catacombele unei vechi cladiri din centrul Bucurestiului, intr-un spatiu incarcat de semnificatii culturale, pe Strada Pictor Verona, in fosta casa a arhitectului Ion Mincu, unde se afla acum sediul Ordinului Arhitectilor? A fost ideea lui Sorin Dumitrescu de a scoate la iveala atelierul sculptorului Vasile Gorduz intr-un spatiu extrem de mic, dar care iti impune cu umilinta sa cobori in adincuri, intr-un loc bogat doar pentru cei care au placerea de a descoperi, de a indeparta pelicula ieftina a frumusetii imediate.

Sculptura lui Vasile Gorduz sta sub semnul austeritatii, al formei epurate, al esentei care vorbeste. Totul la el este legat de om; portretul, corpul uman s-au aflat intotdeauna in centrul creatiei sale. in jurul acestora s-au nascut simboluri, mai ales cu o conotatie culturala, ce atesta legatura intima a omului cu mediul ambient. Cind privesc o sculptura cum este cea numita de artist Conversind cu iarba imi aduc aminte de povestea Sfintului Francisc, de acel dialog intre tot ce este viu nascut in alte planuri.

As putea spune ca sculptura lui Vasile Gorduz este un omagiu adus viului. Prin punerea in valoare a fragmentului, asa cum o face expozitia despre care vorbim, constientizam si mai bine legatura neintrerupta dintre lumi. Esenta ramine aceeasi, ceea ce se schimba sta sub semnul nevoii noastre de a ne crea repere, de a periodiza. Fragmente corporale, po