In pofida faptului ca, spre sfarsitul aniilor '30, arta nonobiectuala era preconizata a deveni "religie a viitorului", ea este inca un domeniu dificil de abordat pentru publicul larg. Deschisa sub patronajul Ambasadei Italiei la Bucuresti, expozitia constituie un eveniment complex, o panoramare solid structurata teoretic si cu o selectie de mare rafinament plastic, ce argumenteaza o directie a artei italiene ce a evoluat dinspre experienta futurista spre arta nonfigurativa.
Rod al colaborarii cu Estorick Collection din Londra (unde se gaseste cel mai important fond de arta moderna italiana din afara Italiei), selectia realizata de istoricul de arta Renato Miracco cuprinde opere ce provin in marea majoritate din colectii particulare (multe cu montari originale in fastuoase rame de epoca), ce sunt prezentate cronologic, astfel ca, din parcursul atent distribuit, se desprinde firesc procesul de epurare constanta a formelor, prin simplificari si reductii la semne.
Expozitia releva astfel configurarea lenta a unei realitati interioare, a unui univers paralel cu cel natural, marcat inca de rudimentele acestuia, datorita memoriei, experientelor emotionale sau viselor. Artistii italieni au fost atrasi si ei de spargerea sistemului perspectival renascentist, realizata de cubismul european si de inducerea timpului ca a patra dimensiune in tablou. Pictorul sau sculptorul isi insuseste deci un spatiu imaginar ale carui entitati le elaboreaza conform unei conceptii proprii, in cat mai putina dependenta de realitatea inconjuratoare. Modalitatile de expresie se configureaza intr-un limbaj autonom, axat pe functia simbolica a culorilor, pe caligrafie si forta de impact a semnului, pe ritmicitatea formelor dinamice. Rezultatul este o arta atemporala, din care transpar fie efuziuni lirice sau, dimpotriva, elaborari precise ale unei rigori spirituale.
Perioada celor
