Acum câteva săptămâni, dl Alex Ştefănescu a salutat în aceste pagini - e adevărat şi cu unele rezerve - apariţia unei reviste a tinerilor scriitori, subliniind, însă, că ea "atacă fără complexe, cu un curaj calm şi surâzător, teme încărcate de dinamită".
Iar eu am convenit, în gând, că aşa şi trebuie să se întâmple, întrucât la fel au procedat şi atâtea alte reviste de odinioară pe care G. Călinescu le numea "juvenile". Sau cum observa un autor, ce semna KYO, în Adevărul literar şi artistic (nr. 744 din 1935): "ceea ce ne apropie sunt tocmai deosebirile", iar "oglindirea în celălalt nu se face cu ajutorul asemănărilor, ci, dimpotrivă, din jocul diferenţelor şi al confruntărilor lor". încât tinerii "condeieri" de odinioară (i-am numit aşa, dat fiind că, pe atunci, nu era cunoscut încă pix-ul nostru cel de toate zilele) făceau "front", "grup" sau "cerc" şi se revendicau drept cei mai îndreptăţiţi exponenţi ai generaţiei lor, ce nu semăna cu nici una din cele care le precedase.
în curgerea vremii, dacă e să ne oprim, bunăoară, numai la revistele "juvenile" din anii '30, ele ne apar astfel:
Popas, din care au văzut lumina tiparului opt numere, şi care i-a avut drept colaboratori pe Al. Raicu, Mihail Ilovici, Vasile Carianopol, Al. Şerban, G. M. Zamfirescu;
La Discobolul, din aceiaşi ani 1932-1933, au semnat, într-o înşiruire ce nu-i exhaustivă: Eugen Ionescu, Lucian Boz, Pericle Martinescu, Emil Botta, Dan Petraşincu, Ieronim Şerbu, Horia Groza (care avea să devină ulterior Horia Liman), Edgar Papu, Al. Robot. Cu toţii animaţi de o mare încredere în talentul lor şi hotărîţi să-l servească cu preţul oricăror eforturi. Prin 1950-1955, când mă întâlneam destul de des cu Ieronim Şerbu şi Dan Petraşincu, ei mi-au povestit, de pildă, râzând, cum cărau grăbiţi la chioşcuri pachetele cu numerele proaspăt ieşite de sub tipar;
răboj care - în
