Tocmai din acest motiv, asteptarile fata de un film a carui echipa beneficiaza de o carte de vizita atat de prestigioasa erau deosebite. Sunt doar cativa ani de cand Christopher Nolan si-a castigat renumele cu ingeniosul Memento (2000), iar Insomnia (2002) si Batman Begins (2005), chiar daca nu au egalat succesul anterior, i-au consolidat reputatia de autor foarte personal, cu o viziune aparte. In plus, distributia sonora, subiectul incitant si epoca retro din care descind eroii constituie, la randul lor, o premisa foarte promitatoare. Si totusi, cu cat filmul inainteaza (dupa ce ni se precizeaza, didactic, de la primele cadre, cele trei acte esentiale care definesc mecanica oricarui numar de magie: Promisiunea/The Pledge, Transformarea/The Turn, Iluzia/The Prestige) se produce o impotmolire din ce in ce mai vizibila. Din dorinta de a fora cat mai adanc in culisele unei lumi prin excelenta secrete, scenariul fratilor Nolan (Christopher a adaptat, alaturi de fratele lui, Jonathan, cartea lui Christopher Priest, admirator al filmelor Following si Memento, care a cerut ca filmul sa fie regizat de Nolan si nu de Sam Mendes) reuseste doar partial sa ridice cortina misterului, ratand, pana la urma, din cauza multiplelor ramificatii ale intrigii, chiar limpezimea si retorica povestii. Flash-back-ul, element-cheie in reusita lui Memento, ingreuneaza aici intregul, jucandu-se riscant cu atentia spectatorului, iar elipsele nu sporesc expresivitatea, ci confuzia. Din pacate, in ciuda numeroaselor eforturi si contorsionari, povestea e obositor de liniara. Rivalitatea dintre doi iluzionisti celebri - Robert Angier si Alfred Borden - la sfarsit de secol al XIX-lea, incidentul tragic care le transforma intrecerea profesionala in vendeta de o viata, avatarurile lor sentimentale, subordonate dramatic obsesiei pentru magie, elaborarea fanatica a unor trucuri mereu mai complicate,