Alexandru Dobrescu In aceste profund intristatoare zile, cand purtarea clasei noastre politice a depasit pana si ultima granita a bunului simt, desenand un profil moral de o hidosenie greu de imaginat pana si de cel mai sceptic dintre alegatori, cand presa - cainele de paza al democratiei, cum ii place sa se maguleasca ori de cate ori i se pune in cauza simulata obiectivitate - a lasat deoparte orice precautie, acolorandu-se mahalageste in maniheicele tonuri fundamentale ale partizanatului politic, cand - se vede mai bine ca oricand - interesele cetateanului nu mai incap nici de forma pe agenda coplesita de alte interese a alesilor, ce poate face omul de rand dornic sa-si mai pastreze mintile?
Nu stiu cum se descurca altii, dar eu prefer tovarasia cartilor. Mai ales daca se intampla sa dai peste una si frumoasa, si desteapta, si instructiva, precum masiva Podgoria Cotnari, aparuta in coordonarea acad. Valeriu D. Cotea la Editura Academiei. Am deschis-o cu oarecare ezitare, inchipuindu-mi ca e destinata numai specialistilor in viticultura, printre care nu am onoarea sa ma prenumar. Dar, dupa cateva pagini, mi-am dat seama ca ea merita citita de orice intelectual, caci are de invatat multe. Si din sectiunea istorica, datorata lui Mircea Ciubotaru, si din cea geografica, semnata de Nicolae Barbu, si din capitolul dedicat aspectelor economico-sociale, elaborat de Petru Magazin si Const. C. Grigorescu, ori din acela consacrat aspectelor vitivinicole, apartinand lui Valeriu V. Cotea, si, nu in ultimul rand, din partea finala, redactata de coordonator si care trateaza dimensiunea culturala a renumitei podgorii.
Mi-ar fi peste putinta sa rezum multimea informatiilor din cele peste 600 de pagini ale volumului, iesit in conditii grafice de exceptie. Insa cel putin doua idei mi-au ramas dupa lectura lui. Prima: ca podgoria este o entitate, deopotriva
