Episodul "bietilor romani arestati in Irak si abandonati de autoritati" este parte a razboiului dintre Palate, dar scenariul este ceva mai ingenios si demonstreaza ca am intrat in faza testarii unor noi arme de lupta, care fac victime la nivel inalt. Ungureanu nu-i Bodu si semnificatia politica a inlaturarii lui este complet diferita, iar in plan extern va deveni limpede ca circul bucurestean a plecat in turneu. Inlaturarea unui ministru de Externe pentru o greseala discutabila - in fond cei doi muncitori fotografi incalcasera niste reguli valabile oriunde pe mapamond, chestiuni care se rezolva la nivel consular - este un semnal clar ca, de acum inainte, cine nu-i trup si suflet langa Tariceanu va fi mazilit. Sa facem o comparatie cu episodul Atanasiu - retragerea din Irak. Cu acea ocazie, infinit mai grava, insusi presedintele a aflat de la televizor ca premierul si ministrul Apararii anuntau retragerea, fara ca macar aliatii sa fi fost instiintati. Interesant este ca atunci nu s-a mai facut tam-tam pe disfunctionalitatea relatiilor institutionale, pe cine trebuia mai intai informat si de ce n-a fost, nu s-au inflamat umorile nationaliste ale comentatorilor si politicienilor si nici gand ca ministrului Atanasiu sa i se ceara demisia. Ba din contra, inlaturarea lui din functie, care in orice tara normala s-ar fi petrecut in 24 de ore la cererea expresa a premierului, a fost greoaie si pe cu totul alte motive. Cat despre coautorul experimentului politic retragerea din Irak, premierul Calin Popescu Tariceanu, nu s-a pus nici macar problema sanctionarii sale in parlament. Cazul Ungureanuvs Atanasiu arata folosirea a doua unitati de masura diferite, cea de acum fiind fidelitatea absoluta fata de Palatul Victoria. Mediatizarea cu accente comandat isterice - te si miri cat de flexibila a devenit coloana vertebrala a unor jurnalisti, altfel oameni cumsecade - si-a atins sco