Coperta: detaliu dintr-o cutie de carton, o suie cruce de sfoara, nod cu funda, o pata inelara de lichid varsat (urma unui pahar cu ceai, ori cu vin). Din volum* ies, in chip de semne de carte, cateva hartii de ambalaj ale bomboanelor turcesti DAMLA, pe care subsemnatul le-a pus ca sa gaseasca mai usor citatele necesare scrierii acestui comentariu. Asta a avut la indemana. Ambalajul lectorului intalneste ambalajul autorului.
Prezentul, derizoriul clipei, intalnirea hazardului cu ironia, receptarea neincrancenata a unor texte in care gandul si sensibilul fiintei fac slalomuri adiacente nimicului (trimiterea la Beckett e inevitabila) si volutele ori pauzele scriiturii capata pretentii de destin (trimiterea la Kafka este IDEM). Meta-poezie, eseu, circumvolutii in panica si carne electrocutata, rupta in mii de destinatii. Sfarsit inexistent, inceput perpetuu, revolta impotriva timpului impartit arbitrar in azi si maine, impotriva logosului taiat in cuvinte si litere, impotriva evanescentei vorbii si a stergerii cuvantului (elevul Stefanescu, Poemul ca accident si expeditie postala).
Aparenta haotica si defalcare riguros-witgensteiniana, spaima misunatoare a homunculilor inteligibilitatii supreme (lucidul e un loc geometric al aproximatiilor somnambulic-chinuitoare: vezi Michaux): "Daca am fi propriul nostru limbaj, in ce lume minunata am trai/ (...) Ca sensuri, am fi intelesi si am ajunge de fiecare data departe. Mereu mai multi si mereu/ impreuna. Popor de curieri intr-o lume de zei.// Esti sens, arati cu precizie si cu grija directia, si vrei, normal, sa fii inteles." (p. 34). Daca imprevizibilul ritm speculativ al ideilor da dramatism (criminal uneori) textelor, accentele lirice (si ele neasteptate) aduc acel halou necesar: circumvolutii si sange se regasesc in aceeasi oglinda. Tragismul debordant al "sticlei de langa frigider" atesta o mai veche preo
