La aproape 20 de ani de la caderea comunismului, lustratia este mai degraba o tema istorica, decat politica. Eliminarea nomenklaturistilor si a colaboratorilor Securitatii din viata publica autohtona ar fi avut sens la inceputul anilor 1990 si chiar in primul mandat al presedintelui Emil Constantinescu si al coalitiei democratice care a venit la putere in 1996, dar acum e doar un exercitiu propagandistic. Ion Iliescu, personajul cheie al perioadei postdecembriste, a avut timp in cele trei mandate sa amane inscrierea tarii pe orbita euro-atlantica, sa blocheze mai bine de zece ani retrocedarea proprietatilor luate cu japca de regimul comunist, sa promoveze in politica si servicii secrete persoanele cele mai potrivite pentru viziunea sa politica. Cu o lege a lustratiei care sa fi fost adoptata fie si in legislatura CDR, Iliescu si ai lui ar fi fost aruncati deja in lada cu vechituri a istoriei, fara sa apuce sa se isterizeze in fata Raportului Tismaneanu. Fortele democratice care au castigat puterea in 1996 au produs o lege ambigua a deconspirarii politiei politice ceausiste, lasand, de fapt, la indemanaServiciului Roman de Informatii controlul arhivei Securitatii si, deci, al demantelarii vechiului sistem. Modificarile pe care incearca acum sa le aduca unii parlamentari la Legea CNSAS ar urma sa recupereze esecul mai vechi si sa impuna inclusiv lustratia, insa efectele ar fi mult intarziate si relativ inutile cel putin in privinta nomenklaturistilor. Amendamentul propus saptamana trecuta de senatorul Peter Eckstein Kovacs la Comisia juridica din Senat prin care fostii lideri ai Partidului Comunist Roman sa fie considerati automat colaboratori ai Securitatii a cazut, insa nu doar cu voturile nostalgicilor traditionali din PSD, PC si PRM, ci si cu ajutorul PNL. Daca in perioada 1996-2000 democratii erau cei care se declarau neinteresati de aceasta problema, acum liberal