Gheorghe Crăciun (născut la 8 mai 1950 la Tohanu Vechi, în judeţul Braşov) este un scriitor care s-a autoconstruit, cu seriozitate şi bunăcredinţă. Ştia clar unde vrea să ajungă şi, cu efort, s-a apropiat mult de idealul său.
A făcut parte dintr-o generaţie mai solidară şi mai conştientă de ea însăşi decât altele, generaţia '80, însumând un număr impresionant de autori, şi a devenit cu timpul unul dintre teoreticienii optzecismului (alături de Ion Bogdan Lefter, Mircea Nedelciu, Alexandru Muşina, Mircea Cărtărescu). Sentimental a fost legat de un grup mai restrâns, constituit în timpul facultăţii (Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti): "Până în 1973, la terminarea facultăţii, am făcut parte dintr-un grup de tineri care redactau revista de perete-afiş ŤNoiiť. Aceşti tineri se numeau Mircea Nedelciu, Gheorghe Iova, Constantin Stan, Ioan Flora, Gheorghe Ene, Ioan Lăcustă. Grupul acesta nu mai există astăzi, dar spiritul său s-a impus, şi asta poate în prelungirea căutărilor şcolii de la Târgovişte, căreia cărţile noastre i-au fost afiliate nu de puţine ori."
Fiecare dintre romanele pe care le-a publicat - Acte originale/ copii legalizate, 1982, Compunere cu paralele inegale, 1988, Frumoasa fără corp, 1993, Pupa russa, 2004 - este mai bun decât cel precedent. Toate sunt autoreflexive şi teoretizante, de o gravitate care inspiră mai mult respect, decât pasiunea de a le citi. Dar este evidentă o evoluţie, de la o gravitate stângace, exterioară, la una mai bine însuşită. Gheorghe Crăciun se defineşte în cuprinsul lor ca un intelectual care regândeşte lumea şi, bineînţeles, lumea literaturii, obiect de reflecţie predilect pentru optzecişti (Gheorghe Crăciun predând după 1989, nu întâmplător, teoria literaturii - la Facultatea de Litere a Universităţii din Braşov). Un eveniment literar a fost considerată apariţia romanului Pupa russa, urmată, du
